Ca să ȋnţelegem de ce să investim ȋntr-un copac pentru pisici, trebuie să ȋnţelegem una din nevoile de bază ale lor, şi anume aceea de a se căţăra.
Accesul pisicii la ȋnălţime, ȋntr-un copac sau pe un acoperiş, o ajută ȋn primul rând să se refugieze din calea unui prădător (da, pisicile sunt şi prădători, dar şi pradă pentru animalele mai mari) şi astfel să supravieţuiască pentru a-şi transmite mai departe genele. În al doilea rând, pisica se caţără ȋntr-un copac ȋn urmărirea următoarei mese din meniu, de exemplu o pasăre. Şi nu ȋn ultimul rând, de la ȋnălţime pisica poate să urmărească tot ce se ȋntâmplă ȋn apropiere dintr-un loc ȋn care se simte ȋn siguranţă.
Dacă aţi observat pisicile din jurul blocului vostru, poate că le-aţi văzut zgâriind trunchiul unui copac, ȋntinzându-se cât sunt ele de lungi. Acest comportament are un rol important ȋn comunicarea din lumea felină, prin marcarea atât vizuală (prin urmele lăsate), cât şi olfactivă (prin substanţele secretate de glandele dintre degete), transmiţând altor pisici mesajul că acela este teritoriul lor.
Dar ce legătură au toate acestea cu pisicile noastre tolănite pe canapea? Ei bine, ele au moştenit de la pisicile sălbatice cam aceleaşi nevoi de baza: de a marca teritoriul (prin zgâriat, prin depunere de urină şi fecale şi prin frecarea de obiecte cu acele părţi ale corpului care au glande ce secretă feromoni), de a se căţăra sau de a vâna ȋn fiecare zi.
În acest articol voi pune accent pe nevoia de a se căţăra şi pe modul ȋn care putem ȋmbogăţi mediul astfel ȋncât să o satisfacem.
Copacii pentru pisici ȋndeplinesc mai multe funcţii:
- Măresc teritoriul pisicii pe plan vertical, ceea ce este foarte util ȋntr-un spaţiu mic, dar şi ȋn cazul ȋn care mai există şi alte pisici. Oferirea de astfel de ansambluri poate menţine pacea ȋn casă, deoarece pisicile cu un statut social mai ȋnalt ȋşi pot revendica “crengile” de mai sus, evitând luptele.
- Oferă pisicilor mai timide un loc ȋn care se simt ȋn siguranţă, unde nu pot fi ajunse uşor şi unde nu pot fi luate prin surprindere. Acest lucru este foarte util mai ales dacă avem alte animale sau dacă avem copii care necăjesc pisica.
- Au stâlpi pentru zgâriat, cutii pentru ascuns şi crengi cu culcuşuri pentru dormit şi jucat.
- Puii de pisică au şi ei nevoie de un copac ȋn care să facă mişcare şi ȋn care să ȋnveţe care le sunt abilităţile fizice.
Acum că v-am convins de utilitatea copacilor pentru pisici, nu ȋnchideţi articolul şi nu daţi buzna ȋn magazinul pentru animale! Nu ȋncă. Mai sunt câteva lucruri pe care să le aveţi ȋn minte când alegeţi un ansamblu pentru pisica voastră:
- Copacul trebuie să fie stabil, ca să nu se răstoarne când pisica se aruncă ȋn el ȋn plină viteză. Dacă nu este stabil, pisica ȋl va evita. Cu cât copacul este mai ȋnalt, cu atât baza lui trebuie să fie mai lată şi mai grea.
- Copacul să aibă stâlpi acoperiţi cu sfoară din sisal, suficient de ȋnalţi ȋncât pisica să se ȋntindă cât este ea de lungă, ca să ȋşi poată detensiona muşchii spatelui şi ai umerilor.
- Copacul să aibă suficiente ramuri şi culcuşuri ȋn formă de “U” sau de “lingură”, cum le spun eu, ȋn care pisica să se afunde şi ȋn care să se simtă mai relaxată şi ȋn siguranţă, având spatele acoperit (Johnson-Bennett, 2012).
Dacă ȋl achiziţionaţi de pe internet, citiţi comentariile celorlalţi cumpărători şi datele tehnice oferite de vânzător ȋn legătură cu numărul maxim de kilograme pentru care este recomandat.
Nu vă panicaţi dacă pisica nu ȋl va folosi din prima. Este normal să se teamă şi să fie reticente faţă de orice noutate din mediul lor, până ȋşi dau seama că nu reprezintă un pericol pentru ele. Le puteţi ȋncuraja voi să se apropie prin laude sau prin oferirea de recompense de tip hrană pe lângă copac sau pe ramurile lui. Îi mai puteţi pune iarba mâţei care să o atragă ȋn copac sau vă puteţi juca cu jucării de tip undiţă pe lângă el, ca să-l asocieze cu activităţi plăcute, nu cu teamă.
Iar ca ultimă recomandare, puneţi copacul ȋntr-o cameră ȋn care pisicii ȋi place să ȋşi petreacă timpul şi, pe cât posibil, lângă o fereastră de unde pisica poate privi ca la televizor tot ce mişcă. Mai ales păsări…
Surse:
Johnson-Bennett, P. (2012) Think like a cat. London, Penguin Books Ltd.
Dupa ce am citit asta, mi s-a parut extrem de lamuritor. Apreciez ca ati gasit timp si energie pentru a pune cap la cap acest articol. Ma trezesc din nou petrecand o cantitate semnificativa de timp atat citind, cat si lasand comentarii. Dar si ce, a meritat totusi!