Aşa cum spuneam ȋn articolul anterior, bătrâneţea la pisici vine cu haine grele, ȋnsă putem să le ajutăm prin ȋmbunătăţiri aduse mediului ȋn care trăiesc, dar şi prin diferite tehnici de modificare comportamentală.
Ce facem ȋn caz de eliminare nepotrivită?
După ce am eliminat problemele medicale care ar putea cauza eliminarea în afara litierei, putem încerca pentru pisica noastră bătrână să îi optimizăm mediul prin:
- Adăugarea mai multor litiere prin casă. Dacă pisica nu mai poate să urce sau să coboare scările până la litieră, îi punem la fiecare nivel al casei, în locuri uşor de găsit.
- Dacă are dificultăţi să intre în litieră, îi putem oferi litiere cu pereţi joş)
Ce facem ȋn caz de confuzie şi dezorientare? (~ 40% din pisicile peste 17 ani prezintă dezorientare)
Putem reduce confuzia şi dezorientarea dacă vom creşte predictibilitatea din mediu şi din programul pisicii (rutina de hrănire, de joc, program de lucru stabil).
- Evitaţi schimbarea tipului de mâncare, a locurilor de dormit, a litierelor sau a nisipului.
- Dacă pisica este foarte dezorientată şi se descurcă greu în mediu, ii puteţi reduce teritoriul la un singur etaj sau o singură cameră, unde va găsi toate resursele.
- Evitaţi să mutaţi mobilele şi nu faceţi schimbări majore în viaţa pisicii, cum ar venirea altor animale, renovarea, mobilă nouă sau mutarea într-o casă nouă.
Ce facem ȋn caz de vocalizare şi agitaţie nocturnă?
În primul rând trebuie să aflăm care sunt posibilii declanşatori ai vocalizării nocturne:
- animalele de afară
- singurătate
- frică (pisica se poate speria dacă nu îşi găseşte proprietarii sau dacă trebuie să navigheze prin casă prin intuneric)
Şi activitatea nocturnă poate avea mai multe cauze:
- doarme prea mult ziua
- profunzimea somnului este afectată de declinul simţurilor
- simte nevoia frecventă de a urina
- nu găseşte litiera şi se agită prin casă, mieunand
Ce putem face:
- Creştem activitatea pe timpul zilei cu jocuri, în special seara, înainte de culcare.
- Nu o pedepsim deoarece astfel îi creştem anxietatea, care va duce la şi mai mult mieunat. Putem încerca terapia cu feromoni artificiali sau medicaţia pentru scăderea anxietăţii, la recomandarea medicului veterinar.
- Nu întărim comportamentele. Reacţia noastră influenţează comportamentul pisicii. Orice atenţie, oferire de hrană, jucării sau acces afară vor încuraja pisica să continue vozalizarea şi activitatea nocturnă.
Ce facem ȋn caz de probleme articulare şi durere?
Osteoartrita si spondiloza sunt doar două boli care afectează articulaţiile şi care cauzează durere pisicii, iar aceasta la rândul ei ȋi afectează comportamentul. Pisica îşi schimbă locurile de dormit (undeva mai jos), sare mai puţin, urcă sau coboară greu scările, foloseşte obiecte intermediare pentru a ajunge în locurile de la înălţime sau se lasă să alunece în jos în loc să sară.
- Îi putem introduce în mediu mai multe scări şi rampe pentru animale ca să îi uşurăm accesul în locurile ei preferate.
- Îi putem ridică bolurile de la sol sau îi putem cumpăra boluri înălţate ca să nu mai fie nevoită să se aplece aşa mult.
Renunţăm la copacul pentru pisici? Nu, dar ȋl adaptăm nevoilor pisicii noastre:
- Înălţimea să fie adaptată la abilităţile pisicii.
- Pisica să nu fie nevoită să sară mai mult de pe o placă pe alta.
- Să aibă rampe, măcar în partea de jos.
- Să aibă culcuşurile mai jos.
Ce facem ȋn caz de declin senzorial?
Aceste pisici care nu mai văd şi nu mai aud bine, nu mai evaluează eficient mediul şi situaţiile în care se află, deci şi abilităţile lor de coping sunt mai reduse.
Este important să evitaţi schimbările majore în mediul pisicii.
- Pentru pisicile cu auzul afectat, iniţiaţi mai întâi contactul vizual inainte să vă apropiaţi. Astfel nu veţi lua prin surpindere pisica şi nu se va speria. Ce mai puteţi face este să vă apropiaţi cu paşi apăsaţi, ca să simtă vibraţiile. Sau aprindeţi lumina în camera în care este pisica înainte să mergeţi la ea.
- Dacă nu vede bine, strigaţi-o inainte să vă apropiaţi, ca să o anunţati că veniţi.
Dacă pisica este invăţată să iasă la plimbare, dar având simţurile deteriorate va fi în pericol deoarece nu va mai auzi o maşină sau un câine periculor apropiindu-se. Sau nu va estima corect distanţele şi înălţimile şi se va răni când va sări. Mai bine o scoateţi cu ham şi lesă, supravegheat. Sau inchideţi curtea cu garduri de plasa inclinate spre interior la 45 de grade, ca să nu mai poata evada din curte.
Ce facem dacă pisica nu se mai ȋngrijeşte ca ȋnainte?
- Dacă pisica nu se mai spală ca înainte, preluaţi voi această sarcină. Folosind un tampon de bumbac înmuiat în apă călduţă curăţaţi eventualele secreţii ale ochilor, nasului şi murdăria rămasă după folosirea litierei. Se poate scurta blăniţa în zona fundului.
- O puteţi peria mai des cu o perie moale, ocazie cu care o verificaţi de eventualele umflături sau iritaţii.
- Dacă blaniţa este foarte încălcită, fapt ce ȋi provoaca disconfort şi chiar durere, nu încercaţi să tăiaţi acele părţi cu foarfeca. Mai bine mergeţi la medicul veterinar pentru ȋndepărtarea lor.
- Tăiaţi ghearele mai des ca să nu se agaţe în covoare şi alte obiecte de mobilier.
Ce facem ȋn cazul lipsei apetitului?
- Daţi-i mâncare cu textură diferită – bucăţi mai mici în loc de bucăţi mari. Dacă nu mai are cu ce mesteca, puneţi un pic de apă peste conservă şi pisaţi cu furculiţa.
- Puteţi ȋncălzi mâncarea ca să degaje un miros mai puternic şi să atragă pisica.
- Puteţi adăuga recompense lichide puternic mirositoare, dar după ce discutaţi cu medicul veterinar.
- Puneţi bolurile acolo unde ȋi place pisicii să petreacă timpul, unde poate să mănânce fără să facă prea mult efort.
- Încercaţi boluri mai joase şi mai largi, dacă pisicii nu ii place să i se atingă mustăţile de marginile bolului ȋn timp ce mănână sau bea.
- Oferiţi boluri ȋnălţate ca să nu fie nevoită să se aplece.
- Puneţi apă în mai multe locuri din casă.
- Încurajati pisica să mănânce prin mângăieri şi laude. O puteţi chiar hrăni cu mâna.
Cum ne jucăm cu pisicile bătrâne?
Dacă nu mai poate să alerge după undite, puteţi ȋncerca jocuri şi jucării care necesită mai puţină mişcare. De exemplu, acele jucării de pluş pe care pisica le poate ţine cu picioarele din faţă, ȋn timp ce cu labele din spate le loveşte.
Puteţi folosi pungi de hârtie fără mânere sau cutii de carton răsturnate, pe care să le exploreze.
Oferiţi suprafeţe orizontale pentru zgâriat care nu ȋi forţează articulaţiile aşa cum o face un stâlp vertical.
Puneţi rampe spre locurile preferate de la geam. Dacă pervazul este ȋngust şi există riscul să alunece de acolo, puteţi pune nişte perne sub acel loc. Încercati să vă imaginati ce se poate ȋntampla în cazul ȋn care se dezechilibrează şi cade.
Continuaţi să i oferiţi jucării familiare, dar şi jucării noi.
Iniţiati jocul şi recompensaţi pisica pentru implicare.
Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre acest subiect, vă invit să urmăriţi prezentarea video de pe pagina noastră.
Surse:
Johnson-Bennett, P.(2012) Think Like a Cat : How to Raise a Well-Adjusted Cat–Not a Sour Puss. Penguin Books Ltd, London