Video-ul despre acest tip de joc o puteţi vedea aici.
Jocul cu obiecte mici, cum sunt şoriceii de pluş sau mingiuţele pentru pisici consumă energia pisicii, iar la pui dezvoltă şi întăreşte coordonarea motorie. Tot pe pui îi ajută să înveţe despre diferite suprafeţe şi texturi şi despre cum acestea le afectează mişcările. În timpul jocului cu obiecte pisicile fac multe miscări care simulează vânătoarea şi se credea că aceasta ar fi funcţia de bază a jocului cu obiecte: pregătirea puilor pentru a deveni vânători iscusiţi mai târziu. Dar cercetările au arătat că nici cantitatea, nici calitatea jocului cu obiecte nu sunt relaţionate cu eficienţa vânătorii mai târziu în viaţă. Ba chiar şi puii crescuţi în izolare, fără posibilitatea de a se juca, au fost capabili să vâneze şi să omoare o pradă. Acest fapt scoate în evidenţă componenta genetică acestor comportamente de vânătoare.
Dar să ne întoarcem la pisicile noastre care, chiar dacă trăiesc în interior , au aceleaşi instincte ca cele din sălbăticie.
Ca să aflaţi ce preferă pisica voastră în materie de jucării, trebuie să testaţi diferite tipuri. Nu le alegeţi în funcţie de simţul vostru estetic deoarece, pentru pisici, mişcarea, forma, sunetul şi mărimea jucăriei sunt mai importante decât culoarea.
Aceste jucării le puteţi pune în locuri unde pisicile nu s-ar aştepta să le găsească şi astfel să le stârnească curiozitatea. Un astfel de loc poate fi o cutie sau o pungă de carton, fără mânere, de unde pisica să pescuiască jucăria. Puteţi face şi câteva găuri în cutie.
Pisicile se plictisesc repede de aceleaş jucării, aşa că recomandarea mea este să le lăsaţi câteva zile, după care să le puneţi undeva bine şi să îi daţi alte jucării. Şi tot aşa rotiţi aceste jucării la 3-4 zile. De asemenea, le puteţi condimenta cu iarba mâţei ca să stimulaţi o pisică mai leneşă să se joace.
Atenţie! Nu folosiţi ghemuri de lână! Odată firul ajuns în gură, se agaţă de perişorii de pe limbă şi singura direcţie în care o poate lua este pe gât în jos. Riscul unui blocaj intestinal este mare, cu consecinţe posibil fatale dacă nu se intervine la timp.
Ce faceţi dacă pisica a înghiţit capătul de aţă/sfoară/lână şi nu îl mai vedeţi?
Chiar dacă primul impuls este de a trage de celălalt capăt, acest lucru nu este recomandat. La fel şi dacă aţa a trecut prin intestine, iar un capăt apare pe cealaltă parte a corpului pisicii. Nu trageţi de sfoară! Mergeţi de urgenţă la medicul veterinar care ştie cel mai bine ce este de făcut!
Ca să evitaţi astfel de complicaţii, nu lăsaţi la îndemâna pisicii nimic ce poate fi înghiţit: sfori, elastice sau cordoane. Există în ziua de azi o gamă atât de diversă de jucării special confecţionate pentru pisici, încât chiar nu e nevoie să mai apelăm la ghemul de lână. Poate doar în cazul în care vrem să ne facem o căciulă, fiindcă tot vine iarna. Sau o haină pentru pisică.
