Chiar dacă tot mai multă lume îşi doreşte să trăiască alături de o pisică, există şi o categorie de iubitori de animale care se văd nevoiţi să se ţină la distaţă de micile feline: persoanele alergice la pisici. Se estimează că între 15 şi 30 % dintre oamenii alergici în general sunt alergici şi la câini sau pisici ( la pisici de 2 ori mai mulţi decât la câini).
Printre simptomele alergiei la animale se numără strănutat, secreţii nazale, înroşire, mâncărime şi secreţii ale ochilor, mâncărime a nasului, gâtului, pielii, iritaţii, tuse, respiraţie zgomotoasă, dificultăţi de respiraţie. În situaţii severe se poate ajunge şi la şoc anafilactic. Simptomele se agravează când persoana este expusă la o cantitate mare de alergeni sau la mai mulţi alergeni de naturi diferite.
MITURI
- Oamenii sunt alergici la părul de pisică
Dacă o persoană este alergică la animale, ea nu reacţionează la părul lor, aşa cum se crede greşit, ci la mai multe proteine secretate de corp, cum sunt proteinele Fel D1 produse în salivă, dar şi de glandele sebacee. Alergenii de la animale se pot mai pot găsi în urină şi fecale.
Aceste proteine sunt depuse pe blană plin lins şi ajung să facă parte din mătreaţa pisicii, care se poate ridica în aer atunci când pisica se scutură, sare sau când o mângâiem şi astfel ajungem să inhalăm particulelele ce cauzează reacţia alergică. Ele pot rămâne mult timp suspendate în aer, după care se depun pe covoare, lenjeria patului, pături, mobilă şi alte obiecte din casă. Mai mult, ele pot fi transportate de către oameni pe haine şi păr.
- Unele pisici nu produc alergeni
Deoarece alergia este cauzată se secreţiile corpului, nu se poate vorbi de o rasă anume care ar putea fi hipoalergenică. Chiar şi rasele precum Sphinx, Devon rex sau Cornish rex care au blană foarte scurtă pot provoca reacţii alergice.
Există dovezi că masculii necastraţi produc mai mulţi alergeni, care se reduc odată cu sterilizarea, un motiv în plus pentru a duce animlele la veterinar atunci când ating vârsta optimă pentru sterilizare.
Dacă sunteţi alergic şi vă doriţi totuşi o pisică, căutaţi mai întâi un alergolog care să nu vă descurajeze din start şi cu care să puteţi ţine sub control alergia la animale.
În plus, există câteva recomandări pentru persoanele cu alergii pentru a uşura traiul alături de aceasta:
- Stabiliţi o cameră (un dormitor) în care pisica nu va avea acces niciodată şi în care să îi puteţi da organismului vostru o pauză, măcar noaptea, de la alergeni. În această cameră evitaţi să ţineţi obiecte care colectează praf, cum ar fi pluşurile, covoarele sau carpetele de pe pereţi.
- Învestiţi într-un aparat de purificat aerul.
- Incercaţi să limitaţi expunerea la alţi alergeni: substanţe chimice cu curăţat, produse cu aerosol (parfumuri de cameră), fum de ţigară şi folosiţi o mască de protecţie cănd faceţi curăţenie în casă.
- Lăsaţi pe altcineva să dea cu aspiratorul (o dată pe săptămână, cu filtru HEPA) şi să cureţe litiera (zilnic). Evitaţi folosirea măturilor şi pufurilor pentru şters praful, care ridică şi mai tare alergenii în aer. După efectuarea curăţeniei, durează câteva ore până când aceştia se aşază pe suprafeţele din casă.
- Spălaţi materialele textile (lenjerii de pat, pături, haine) la temperaturi ridicate pentru a înlătura cât mai mulţi alergeni din ele.
- Menţineţi blana pisicii curată şi bine periată. Acest lucru îl poate realiza un alt membru de familie, care nu este alergic. Spălaţi blăniţa pisicii săptămânal cu apă curată sau stergeţi-o cu o cârpă umedă. Există şi produse care susţin că limitează mătreaţa şi care merită încercate, despre care vorbiţi cu un medic veterinar.
- Şi nu în ultimul rând, nu vă neglijaţi alergiile. Ţineţi legătura cu un alergolog pentru a le putea controla mai bine.
Articole:
Allergy to the cat—from diagnosis to management (2023)
Allergic to your cat? Easy tips to prevent and control your allergy
Cărţi:
Cats for dummies (2000) de Mina Spadafori si Paul D. Pion
