La fel ca alte animale de companie, şi pisicile trebuie să meargă regulat la medicul veterinar pentru deparazitări interne şi externe, vaccinuri, controale sau pentru tratament atunci când sunt bolnave. În plus, dacă vreţi să îi oferiţi pisicii altfel de stimulări (auditive, olfactive, tactile şi vizuale), o puteţi duce la plimbare în parc sau în drumeţii.
Există nenumărate modele de cuşti pentru transportul pisicilor, iar dintre acestea vă prezint câteva, urmând apoi să vă povestesc experienţa mea cu Tomi.
O cuşcă de transport trebuie să îi dea pisicii sentimentul că este în siguranţă, să ofere un acces uşor la pisică, fără a o răni şi să poată fi uşor de curăţat.
Cuştile metalice nu sunt cea mai bună alegere deoarece pisica se va simţi expusă acolo şi se va speria mult mai uşor.
Cuştile cu laturile moi au atât avantaje, cât şi dezavantaje. Pe de-o parte, acestea sunt uşoare şi le puteţi folosi, de exemplu, dacă trebuie să zburaţi cu avionul împreună cu pisica. Pe de altă parte, nu oferă protecţie în cazul în care ceva greu cade pe ea.
Cuştile din nuiele sunt foarte aspectuoase, însă sunt greu de curăţat, nu sunt foarte confortabile pentru pisică şi pot deveni obiectul preferat de zgâriat pentru aceasta.
Cuştile din plastic sunt cea mai bună alegere, mai ales dacă permit detaşarea părţii superioare. Aceste cuşti sunt rezistente, uşor de curăţat şi se găsesc sub diferite mărimi. Dacă au partea superioară detaşabilă, atunci veterinarul va putea consulta mai uşor pisica, chiar în cuşcă, ridicând doar capacul. În acest fel nu veţi fi nevoiţi să trageţi afară pisica din fundul cuştii, speriind-o.
Transportul cu maşina
Dacă transportaţi pisica în cuşcă, cel mai sigur loc pentru ea nu este pe banchetă, de unde poate zbura în caz de accident sau frânare bruscă şi se poate răni, ci jos, între scaunul din faţă şi banchetă. Acolo se va simţi mai puţin expusă şi va fi mai relaxată.
Există insă şi posibilitatea transportului în ham şi lesă specială de maşină, cu condiţia să fie de bună calitate, iar pisica să fie obişnuită cu ele şi să fie relaxată în maşină. Nu vreţi să se zbată în lesă tot drumul până la veterinar.
Nu lăsaţi pisica liberă în maşină atunci când conduceţi deoarece există riscul să vă distragă atenţia dacă se sperie şi puteţi provoca un accident. De asemenea, nu lăsaţi pisica singură în maşină vara, când temperatura din interior este foarte ridicată. Acest lucru poate fi fatal pentru ea.
În afara cuştilor de transport, puteţi alege din numeroasele modele de rucsacuri special create pentru transportul animalelor, pe care le puteţi duce în spate în timpul drumeţiilor. Acestea trebuie să fie suficient de încăpătoare, bine aerisite şi fără prea mult plastic care să contribuie la creşterea temperaturii din interior, mai ales pe timp de vară. Acestea vin cu o lesă scurtă care se prinde de hamul pisicii şi care o împiedică să evadeze de acolo şi să fugă printr-o fereastră deschisă a rucsacului.
Mai jos găsiţi comparate de mine 3 tipuri de rucsacuri pentru pisici, cu avantajele şi dezavantajele lor.
Nu recomand rucsacurile pe rotile deoarece zgomotul creat de ele pe ciment şi vibratiile pot speria pisica.
Acesta este ultimul rucsac pe care l-am achiziţionat pentru Tomi şi care îmi place din mai multe motive:
- este încăpător
- are o prelungire din plasă, închisă, unde Tomi poate ieşi acolo unde nu vreau să îl scot cu lesa
- are trei intrări: una pe deasupra şi două laterale
- este bine aerisit
- are o bază tare, care îi oferă stabilitate pisicii în mers
- are câteva părţi de plastic, transparente prin care se poate uita afară, dar şi părţi mai puţin transparente, în spatele cărora se poate ascunde dacă se sperie de ceva
- este confortabil pentru spatele meu
Toate rucsacurile lui Tomi le-am achiziţionat de pe Amazon, unde am putut citi înainte părerile clienţilor şi am putut alege cel mai potrivit model pentru pisoiul meu.
Vă invit să citiţi şi articolul dedicat obişnuirii pisicii în cuşca de transport.
