Acest lucru trebuie realizat, de preferat, atunci când pisica este pui şi nu se sperie aşa uşor. Perioada în care învaţă cel mai repede, iar efectele sunt de lungă durată, este între 2 şi 7 săptămâni de viaţă, când pisicile au perioada de socializare. Însă acest lucru este dificil de realizat de proprietari, deoarece adoptă pisicile când deja au trecut de această fereastră. Responsabilitatea unei bune socializări revine astfel crescătorilor sau a celor care îngrijesc pisicile nou-născute.
Dar depăşirea acestei perioade sensibile în viaţa pisicilor nu înseamnă că nu mai pot învăţa lucruri noi, cum ar fi să nu se teamă de o cuşcă de transport, ci doar că o fac un pic mai greu. Cel mai dificil este însă atunci când o pisică deja a asociat cuşca de transport cu ceva negativ (mersul la veterinar), iar acum se teme să mai intre în ea, deoarece anticipează durerea unui tratament.
Un prim pas este transformarea cuştii într-un loc confortabil, punând o păturică sau un prosop înăuntru. Cuşca se va lăsa tot timpul într-un loc uşor accesibil pentru pisică, la vedere, nu într-un colţ, după o uşă. Pisica trebuie să se obişnuiască pentru început cu prezenţa cuştii în mediul ei, chiar dacă încă nu se aventurează înăuntru. Dacă işi face acolo culcuşul, înseamnă că se simte relaxată.
Dacă se teme să se apropie, folosiţi o jucărie de tip undiţă pe care să o mişcaţi pe lângă cuşcă, la o distanţă mai mare, apoi din ce în ce mai mică, pe măsură ce pisica este relaxată şi se joacă.
O altă metodă este folosirea recompenselor pentru pisici, ceva ce le place foarte mult. Acestea vor fi puse la o distanţă sigură de cuşcă, unde pisica se simte destul de confortabil ca să le mănânce. Pe parcursul mai multor şedinţe recompensele vor fi puse tot mai aproape de cuşcă, apoi la intrarea ei, iar mai târziu în interior. Dacă pisica este inca temătoare, înseamnă că s-a mers prea repede cu paşii şi trebuie să vă întoarceţi la un pas anterior care nu îi produce teamă.
Când pisica începe să intre, închideţi câteva secunde uşiţa cuştii în timp ce mănâncă, apoi deschideţi-o şi repetaţi de mai multe ori pană se obişnuieşte cu uşa închisă.
Dacă nu mănâncă recompense, atunci folosiţi orele de hrănire pentru aceste exerciţii, punând bolul cu mâncare pe lângă cuşcă.
Odată ce pisica este relaxată înăuntru, puteţi începe să faceţi câţiva paşi prin casă cu cuşca în mână, având grijă să o ţineţi în poziţie orizontală şi să nu o legănaţi prea tare. Lăsaţi după aceea cuşca jos, deschideţi uşa şi oferiţi-i o recompensă. Repetaţi în fiecare zi, pentru perioade de timp tot mai lungi, atâta vreme cât pisica este relaxată.
Se poate folosi şi clicker trainingul atunci când o învăţăm să intre, dacă proprietarul este familiarizat cu această tehnică. Mai mult, o putem învăţa să intre în cuşcă atunci când îi spunem să facă asta.
Aceştia sunt pe scurt paşii obişnuirii pisicii cu cuşca de transport. Următorii paşi sunt deplasarea pe scara blocului, intrarea în maşină, mici plimbări cu maşina prin cartier, astfel încât pisica să înveţe că aceste plimbări nu se finalizează cu ceva negativ, ci cu o recompensă.
Dacă pisica se simte confortabil cu hamul şi lesa, ieşiţi cu ea într-un parc liniştit, cât de des puteţi. Data viitoare nu va şti dacă mergeţi la o plimbare sau la medicul veterinar şi nu va mai anticipa experienţa negativă.
Vorbiţi cu medicul veterinar să mergeţi de mai multe ori la cabinet doar pentru a petrece câteva minute acolo, timp în care pisica este lăsată să exploreze sau i se oferă ceva bun de mâncare chiar de către angajaţi, lucru care va ajuta la spargerea asocierii dintre cabinet şi durere sau la formarea unei asocieri pozitive cu acel loc. Acest lucru va ajuta mult pe viitor atunci când trebuie sa mergeţi la vaccin sau la alte tratamente şi nu va mai trebui să trageţi pisica de sub pat, să vă chinuiţi să o băgaţi în cuşcă, ferindu-vă de ghearele şi colţii ei, şi să o duceţi la veterinar într-o stare de panică.
Mai jos îl puteţi vedea pe Tomi primind vaccinurile şi, în acelaşi timp, mâncând recompensa lui preferată. Astfel durerea este asociată cu ceva plăcut şi nu se zbate sau nu încearcă să fugă de pe masă.
