Nu o să vă prezint aici zecile sau sutele de mărci de nisip, însă vă voi spune care sunt regulile de bază pentru alegerea nisipului pentru pisici.
Nisipul trebuie să aibă o textură care să nu îi provoace disconfort pisicii, să fie fără parfum şi să fie destul de fărâmicios încât pisica să poată săpa în el şi să poată acoperi ceea ce elimină. În general, nisipul trebuie să fie asemănător substratului natural de afară.
Se recomandă ca nisipul să formeze bulgări ce pot fi scoşi uşor din litieră, lăsând restul nisipului curat. Mai exită însă un avantaj despre care voi scrie mai jos, legat de importanţa monitorizării a ceea ce face pisica în litieră.
Grosimea stratului
Ştim despre pisici că sunt atât prădători, cât şi pradă pentru alte animale. Ca să nu poată fi simţite de o eventuală pradă sau de un eventual prădător care dă târcoale, pisicile vor săpa în substrat, vor elimina şi vor acoperi bine. De aici şi recomandarea ca stratul de nisip să fie de 8-10 cm în litieră. Am avut un caz în care simpla schimbare a nivelului nisipului din litieră l-a făcut mai atrăgător pentru pisică, iar aceasta a început să folosească litiera şi a încetat să mai facă prin casă. Există însă şi pisici care îşi lasă intenţionat fecalele neîngropate, ca metodă de marcare a teritoriului, de semnalizare pentru alte pisici că acela este teritoriul lor. De asemenea, dacă este prea puţin nisip, pisica nu poate săpa, iar urina nu are în ce să se impregneze.
Cât de des curăţăm litiera?
Eliminările trebuie scoase o dată pe zi, chiar de două ori, iar litiera trebuie curăţată complet măcar o dată la 2 săptămâni: scos nisipul folosit şî spălată litiera cu detergenţi cu cât mai puţin parfum, deoarece pisicile au un miros mult mai puternic decât noi, iar parfumul prea puternic, cum este cel de clor, le poate ţine la distanţă de litieră.
Parfumul din nisip, de lavandă, conifere sau ce-o mai fi, ne fac nouă plăcere, nu pisicii, care nu suportă astfel de mirosuri puternice. Imaginaţi-vă în ce concentraţie se adună într-o litieră acoperită, prin care nu circulă aerul!
Importanţa urmăririi eliminărilor din litieră
Scoaterea eliminărilor de 2 ori pe zi face pisica fericită şi este, în acelaşi timp, o metodă de diagnostic importantă, la îndemâna proprietarilor.
Rutina curăţării litierei ne ajută să observăm modificările în frecvenţa cu care pisica elimină, în aspectul acestor eliminări şi în volumul lor. De asemenea, putem observa dacă în urina sau fecalele pisicii există sânge, semn că este timpul pentru o vizită la medicul vetrinar. De fapt, orice modificare, fie că pisica face mai puţin sau mai mult sau chiar deloc, are diaree sau face cu sânge, trebuie discutată imediat cu un medic veterinar. Cum ne-am putea seama de toate aceste lucruri dacă am avea o litieră automată, din care scoatem eliminările o dată la mai multe zile sau o litieră închisă, care este şi pentru noi dificil de curăţat?
Ştiu că mulţi proprietari de pisică se plâng de nisipul pe care îl cară pisicile prin casă, iar asta stă de multe ori la baza alegerii unui anumit tip de litieră şi de nisip. Însă şi noi facem mizerie, nu doar pisicile, iar nisipul îl mai putem opri folosind lângă litieră covoraşe special create pentru acest lucru.
În final, o să vă povestesc pe scurt experienţa mea cu mai multe tipuri de nisip.
Atunci când l-am adus pe Tomi acasă, am luat şi eu, ca mulţi dintre voi, silicat, însă într-o zi l-am văzut pe Tomi cu o bucata de silicat lipită de buză, din cauza salivei venită în contact cu acest substrat. Aşa am hotărât să îl schimb cu nisip obişnuit, de tipul bentonitei, care face bulgări şi pe care l-am folosit până de curând. Dar in ultima vreme mi s-a părut că aceeaşi marca de nisip facea mult praf, pe care îl înghiţea şi Tomi când săpa în el, şi eu când răscoleam după bulgări.
Am încercat un tip de nisip bio, care în pachetul de testare era foarte bine “feliat”, fin, însă acesta ridica în aer rumeguş, nu praf. În plus, când am luat un sac mai mare din aceeaşi marcă, am avut neplăcuta surpriză să descopăr că în interior erau bucăţi foarte mari de material lemnos spart, aspru, care şi pe mine mă înţepa în palmă, darămite pe Tomi când trebuia să calce pe el.
După 2 zile i l-am scos de acolo ca să nu-l mai chinui şi am luat un nisip tot biodegradabil, care poate fi aruncat in toaletă, pe care îl mai văzusem la nişte clienţi. Acesta este fin, nu se ridică nimic în aer care să fi inhalat, face bulgări şi absoarbe foarte bine mirosul. Cred că am găsit nisipul perfect pentru Tomi, dar ămâne de văzut…
Cum este cu nisipul? I-a placut lui Tomi nisipul Dry Sense?