“ Louis Wain a inventat o societate a pisicilor, o întreagă lume a pisicilor. Pisicile englezești care nu arată și nu trăiesc ca pisicile Louis Wain se rușinează de ele însele”. (H.G. Wells)
Louis William Wain s-a născut pe 5 august 1860 în Clerkenwell, Londra. Tatăl său, William Matthew Wain, era comerciant de textile, iar mama sa, Julie Felicie Boiteux, se ocupa cu broderiile bisericeşti. Wain a fost primul copil și singurul băiat din familie şi a avut cinci surori mai mici: Caroline, Josephine, Marie, Claire și Felicie.
Wain s-a născut cu o buză de iepure şi a fost de mic bântuit de boli, iar medicul le-a recomandat părinţilor să nu îl dea la şcoală până la vârsta de 10 ani. Însă în copilărie Wain a suferit şi de coşmaruri recurente terifiante, pe care le descrie mai târziu astfel:
“Mi se părea că trăiesc sute de ani și că văd mii de imagini mentale de o complexitate extraordinară… Dar mai presus de toate, eram bântuit; pe străzi, acasă, ziua și noaptea, de un glob vast, care părea să aibă o suprafață nesfârșită, și mi se părea că mă văd cățărându-mă peste el până când, de frică, mi-am revenit și viziunea a dispărut”.
Încă de mic i-au plăcut aventurile şi natura şi şi-a creat în minte propriile lumi fantastice. Îi plăcea coloratul, aşa cum afirmă mama lui, şi studierea naturii, de unde şi observarea fină a detaliilor de mai târziu.
În 1876 merge la şcoala St. Joseph din Kennington, fiind un elev retras în propriile gânduri, aşa cum şi-l amintesc colegii. Îi plăceau în acceaşi măsură pictura, muzica, dar şi chimia. Mai apoi îşi continuat studiile la Şcoala de Arte din Londra, unde rămâne ca asistent timp de 2 ani. După moartea tatălui său in 1880, Wain se vede nevoit să îşi întreţină mama şi cele cinci surori.
Pe 10 decembrie 1881 vinde primul desen- o imagine cu cinteze pe tufișuri de laur- care apare în publicaţia The Illustrated Sporting and Dramatic News. Anul următor i se oferă o slujbă la ziar si astfel poate să renunţe la postul de asistent.
Întors în casa părintească, angajează o guvernantă pentru surorile lui mai mici, pe Emily Marie Richardson, de care se îndrăgosteşte şi cu care se însoară în 1884. Cei doi miri fericiţi se mută împreună la Hampstead.
Din nefericire, căsnicia lor nu durează decât trei ani, Emily îmbolnăvindu-se de cancer. În perioada în care alfă cumplitul diagnostic, cei doi găsesc un pui de pisică tuxedo pe care îl adoptă şi pe care îl vor iubi ca pe propriul lor copil. Îi pun numele Peter, iar motanul devine modelul principal al lui Wain în anii care urmează şi o sursă de bucurie pentru Emily.
În timpul bolii, Wain încearcă să îşi înveselească soţia desenând mai multe portrete ale lui Peter, iar aceasta îl incurajează să publice câteva dintre ele. Prima lucrare apare în 1884 în publicaţia Illustrated London News şi se numeşte „Pisicile noastre: o istorie domestică”, în care Wain surprinde pisicile sub imperiul diverselor stări de dispoziţie. Tot în această perioadă face reportaje despre expoziţii agricole, dar şi despre expoziţii de animale de companie şi primeşte comenzi pentru portrete de animale. Nu refuză nimic, având de întreţinut atâţia membrii ai familiei.
În 1886 publică o altă ilustrație intitulată „Petrecerea de Crăciun a unui pisoi”, în care sunt reprezentați 150 de pisoi angajați în diverse activități umane, inclusiv discursuri și jocuri. Având un succes considerabil, Wain expune originalul la Muzeul Victoria şi Albert din Londra.
În ianuarie 1887 Emily moare, iar Wain este devastat. Unii dintre apropiaţi susţin că nu a mai fost acelaşi om din acel momen, devenind ursuz şi posomorât. Dar cu cât se adânceşte mai mult în tristeţe, cu atât desenele lui devin mai vesele şi mai comice.
Pisicile lui devin extrem de populare și, pentru prima dată, pisica începe să fie văzută mai mult ca un animal de companie adorabil, de interior, decât ca un stârpitor de șobolani. Până în 1890 Wain devine un nume cunoscut şi i se recunoaşte expertiza în domeniul pisicilor, fiind ales președinte al Clubului Național al Pisicilor. Despre activitatea lui acolo Wain spune că:
“Am încercat să șterg, odată pentru totdeauna, disprețul cu care a fost tratată pisica la țară și să-i ridic statutul de la grija și atenția îndoielnică a unei bătrâne la un loc real și permanent în casă”.
Tot în acest răstimp Wain se îndreaptă spre ilustraţiile pentru copii, desenând mai bine de 100 de cărţi, unele dintre ele fiind scrise chiar de el. Pe câteva le puteţi răsfoi aici. Merită!
Publică în mai multe ziare, printre care English Illustrated Magazine, Windsor Magazine, Cassell’s, The Boy’s Own Paper şi The Strand. Pisicile lui sunt tot mai sofisticate, merg în picioare, poartă hainele vremii, cântă la instrumente muzicale, îşi iau ceaiul de la ora 5, joacă cărţi, pescuiesc sau se bucură de un spectacol la operă.
În 1901 Wain lansează o revistă de povestiri şi poezii pentru copii ilustrate chiar de el, Louis Wain Annual, care apare în fiecare an între 1901 şi 1915, şi în 1921, devenind un cadou de Craciun foarte îndrăgit de micuţi. În 1902 începe o colaborare frunctuoasă cu Raphael Tuck şi ilustrează nenumărate cărţi poştale. Toate acestea i-au crescut şi mai mult faima.
În 1914 este implicat într-un accident cu un omnibus (trăsură trasă de cai) şi suferă un traumatism cranian. Zece ani mai târziu este declarat nebun. Ultimii 15 ani din viaţă şi-i petrece în spitale de boli mintale, unde continuă să deseneze şi să picteze. Se crede că ar fi suferit de schizofrenie, iar desenele au devinit tot mai abstracte, pisicile lui devenind tot mai greu de distins de fundal.
În ciuda popularităţii operelor sale şi a productivităţii, Wain nu a ştiut să îşi protejeze interesele financiare şi-a vândut adesea desenele direct, permiţând reproducerea lor fără a vedea niciun ban.
În 1925 s-a descoperit că Louis Wain locuia în secția de săraci și a fost inițiată o campanie de strângere de fonduri pentru îngrijirea sa. A primit un sprijin impresionant, inclusiv din partea celebrului romancier H. G. Wells și a prim-ministrului Stanley Baldwin, iar campania a fost relatată pe scară largă în presă. S-au strâns suficiente fonduri pentru a-l muta pe Wain la Spitalul Regal Bethlem, iar apoi, în 1930, la Spitalul Napsbury de lângă St Albans, în Hertfordshire, oferindu-i un mediu mai confortabil și sprijinindu-i totodată surorile în vârstă. Aici este înconjurat de natură şi pisici, cele mai dragi pentru el.
În 1939 Wain suferă un accident vascular cerebral în urma căruia sănătatea i se şubrezeşte şi moare pe 4 iulie 1939, la vârsta de 78 de ani, lăsând în urmă mii de ilustraţii cu pisici (se estimează că ar fi făcut aproximativ 150.000!) care încântă ochii publicului şi în ziua de azi.
În 2021 talentatul actor Benedict Cumberbath interpretează rolul principal într-un film despre viaţa lui Louis Wain intitulat “The Electrical Life of Louis Wain” pe care vi-l recomand cu căldură.
Resurse:
- Martha Wictoria Bryll (2025) Louis Wain and His Weird Cats, https://www.dailyartmagazine.com/louis-wain-cats/
- Tim Stokes (2021) Louis Wain: The artist who changed how we think about cats (BBC) https://www.bbc.com/news/uk-england-london-59518847
- Simon Hichmann, Lost in Catland: the life of Louis Wain(2020) https://simon-hitchman.com/2020/04/21/lost-in-catland-the-life-of-louis-wain/
- Laura Fusar-Poli (2018) The Cats of Louis Wain: A Thousand Ways to Draw One’s Mind, în Am J Psychiatry 175:4
