Fie că au fost adorate sau sacrificate de-a lungul diferitelor perioade istorice, pisicile au fost o parte importantă în viaţa noastră odată cu apariţia agriculturii şi domesticirea lor, dovadă făcând numeroasele opere de artă în care acestea apar din Antichitate până în prezent.
Asociate cu zeiţa Bastet, zeiţa egipteană a maternităţii şi protectoare a femeilor însărcinate, pisicile au fost adorate în Egiptul Antic şi au devenit o emblemă a artei egiptene. Acestea au fost reprezentate în artă prin statui, mumii, picturi în morminte, figurine de bronz şi lemn, bijuterii şi ostrace.
Desenele pe ostraca (cioburi de calcar folosite în general pentru a înlocui papirusul şi a scrie pe ele), sunt de obicei colorate şi înfățișează scene din natură și din viața de zi cu zi sau scene în care animalele par să parodieze acțiunile umane.
Unele pisici apar in medii domestice: stând la picioarele membrilor familiei sau în braţele unei femei, sau la vânătoare, unde se crede că erau utile la speriatul vânatului şi chiar la aportare.
Însă tot în Egiptul Antic pisicile erau crescute pentru a fi omorâte, mumificate, apoi vândute pelerinilor şi îngropate în morminte.
Grecii şi romanii au înfăţişat diverse feline mari (pantere, gheparzi şi leoparzi) pe vase de ceramică, mozaicuri şi fresce. Arheologii găsesc însă greu de identificat pisicile domestice printre acestea. Se cunoaşte un singur exemplu de pisică ce apare într-un mozaic datând din timpul Romei Antice, într-o scenă în care omoară o prepeliţă. Acest mozaic provine din Casa lui Faun (zeul fecundităţii), din oraşul Pompeii.
În Evul Mediu relaţia oamenilor cu pisicile era una distantă şi ambivalentă, fiind departe de cea pe care o avem în ziua de azi. Pisicile erau tolerate, iar principala lor misiune era de a prinde şi omorî rozătoarele care atacau hambarele unde îşi depozitau oamenii recoltele. Nu primeau nume, nu erau parteneri de joacă şi trăiau o viaţă semi-rătăcitoare. Pisicile apar pe marginile paginilor manuscriselor şi sunt adesea reprezentate într-o manieră grotescă, fiind considerate inestetice. Gaston Phébus (1331-1391), vânător şi bibliofil, este primul care descrie animalele în mediul lor natural în” Cartea de vânătoare” scrisă între 1387 şi 1389.
Adevăraţi hoţi în bucătării, pisicile flâmânde, lacome nu puteau lipsi din compoziţiile pictorului Frans Snyders (1579-1657), specialist în tablouri cu mese îmbleşugate. Sub un coş de răchită plin cu raţe, becaţine şi alte păsări mici trei pisoi îşi fac de lucru, însoţiţi de mama lor care a reuşit să înşface de gât un păun.
O altă scenă drăguţă aparţine pictorului Abraham Teniers (1629-1670), în care maimuţele imită activităţi umane: sunt frizeri şi bărbieri, iar pisicile, dornice să îşi păstreze blăniţa curată şi aspectul impecabil, clienţii lor fideli. Acestea simbolizează căutarea umană a frumuseții și vanității.
De la Renaştere până în secolul al XVIII-lea, pisicile îşi fac debutul în picturile religioase şi în cele cu natură moartă, în scenele de zi cu zi şi mai apoi în portretistică. Tema felină apare de la Delacroix la Gaugain, Manet, Renoir şi Vallotton. La fel şi marii scriitori înclud în operele lor pisicile: Baudelaire, Maupassant, Pierre Loti. Este o perioadă în care pisicile devin animalele de companie preferate de copii şi femei, evocând eleganţă şi confort.
Gustav Doré (1832-1883) a ilustrat mai multi clasici ai literaturii, printre care Balzac, Dante, Rabelais, Edgar Allan Poe şi Perrault. Motanul încălţat, aşa cum îl ştim noi, a luat naştere sub pensula lui, primind o pălărie cu pene, o pelerină nobilă, o pungă de piele la brâu şi o pereche de cizme extravagante. Apar însă şi câteva detalii încântătoare: zgarda formată din cranii de păsări (provenind probabil de la victimele motanului) şi un şoarece care încearcă să scape din punga de piele şi de soarta care îl aşteaptă.
În secolul al XX-lea pisicile îşi petrec tot mai mult timp în compania oamenilor, apar în picturile artiştilor precum Bonnard, Matisse sau Warhol, dar şi în cărţile pentru copii şi în benzi desenate.
Dacă v-am făcut curioşi şi vreţi să vedeţi şi alte opere de artă în care apar companionii noştri iubiţi vă invit să urmăiţi grupul de Facebook “Animals in Art through History”.
Resurse:
Cartea care stă la baza acetui articol este scrisă de Alix Paré, “Cats in art, from prehistoric to neo pop masterpieces”, apărută într-o ediţie de lux la Tra.publishing, Miami, 2024.
Fig. 1 www.britannica.com
Fig.2 www.glencairnmuseum.org
Fig. 4 www.worldhistory.org
Fig. 6 www.meisterdrucke.uk
Fig. 7 www.art-now-and-then.blogspot.com
Fig. 8 www.nationalgallery.org.uk
Fig. 10 www.katzenworld.co.uk
Fig. 3,5,9 “Cats in art- from prehistoric to neo pop masterpieces”
